Nu există nicio îndoială privind existenţa acestuia. Generaţii împotriva altor generaţii, astfel dictează legile progresului. Legile timpului care înaintează. Accelerat. De câte ori nu auzim bombănile bătrânilor împotriva nonşalanţei tinerilor? Sau râsetele celor de devrememe privind neputinţa celor de mai târziu. Iar diferenţa s-a subţiat din ce în ce mai mult, ajungând ca oamenii să-şi arate colţii chiar şi când între ei sunt doar câţiva ani. În numele generaţiei…
Ajută însă critica? Prea puţin. Critica, aşa cum o înţeleg mulţi din ziua de azi este doar o înşiruire de fapte, combinate cu dezabprobare şi scrâşnit din dinţi. Iar apoi urmează, invariabil, aruncatul de vină. Dacă ne referim la cei din urmă, vina este întotdeauna a părinţilor, a lipsei de educaţie sau a tehnologiei. La cei de după vina este din cauza crispării şi a rămânerii în trecut, a conservatorismului exagerat. La sfârşit, ultima parte a critcii este reprezentată de cuvintele de superioritate şi delăsarea.
Fiecare generaţie se întoarce apoi la propriile sale probleme şi lasă lucrurile să se scurgă de la sine. Fiindcă, ar spune ei, dialogul este oricum inutil deoarece argumentele lor supreme nu vor fi acceptate. Din mândrie, din aroganţă, din proastă creştere, din răutate. Felurite motive. Aşa că de ce să complicăm totul? Nu, mai bine ne vedem de ale noastre şi poate cineva se va îndura până la urmă ca ei să vadă adevărul pe care noi îl deţinem.
Astfel, conflictul merge mai departe. Ştim cauzele, însă de multe ori credem că nu mai putem face nimic. Nu poate fi negată veridicitatea cauzelor de mai sus. Dar sunt ele oare singurele? Nu cumva mai există ceva, suficient de subtil cât să fi scăpat criticii noastre, dar care să fie cheia tuturor lucrurilor? Poate că nu mulţi s-au gândit, dar de ce în natură fiecare generaţie îşi păstrează drumul potrivit? Răspunsul este foarte simplu: pentru că generaţia de dinainte a făcut totul perfect. A păstrat starea de echilibru.
Însă omul posedă inteligenţă, aşa că ar fi absurd să căutăm acest mecanism prezent la animale. O generaţie nu poate fi identică cu cea de dinainte. Această observaţie ne ajută însă să tragem o concluzie foarte importantă: vina e a noastră. A tuturor. A generaţiei de acum. Ceea ce noi am făcut, ceea ce noi am simţit (indiferent de durată) se reflectă acum mai departe, apoi se amplifică. Rezultatul este cel de care ne tot plângem şi pe care refuzăm să-l schimbăm, preamărindu-ne neputinţa. Şi prin asta nu facem oare o greşeală enormă? Dacă observăm că generaţia din urmă îşi pierde echilibrul, cum va fi atunci următoarea? Şi cea de dupa ea? Va mai avea spiritul uman?
Avem o responsabilitate, dar şi o sarcină crudă. Putem schimba ceva în bine sau putem aduce prăbuşirea totală. Dacă ne vom grăbi să impunem, să folosim forţa şi cuvântul critic vom ajunge în ultimul caz. Opoziţia faţă de autoritate este unul din cele mai bune catalizatoare, iar ei îl vor folosi ca să continue în nesiguranţă. Şi nu va rezulta decât un alt conflict, care poate va degenera în violenţă. Iar atunci războiul va fi devinitiv pierdut.
Generaţia din urmă a ajuns astfel luând exemple de la noi. Aşa că singura soluţie stă tot în puterea exemplului. Evident că unii vor spune lucruri de genul aceluia că degeaba îi arăţi că citeşti unui individ care a descoperit mania tehnologiei sau beţia simţurilor. Şi au dreptate, ei nu vor mai fi impresionaţi de lucruri simple. Aşa că depăşiţi-vă limitele. Faceţi lucruri care înainte păreau imposibile. Ştim cu toţii că se poate, însă ne-am complăcut în siguranţa spaţiului nostru mental. Acum însă poate a venit momentul progresului.
Arătaţi-le cum puteţi fi oameni. Urmaţi-vă visele, oricine şi orice vi s-ar pune împotrivă. Fiţi independeţi şi puternici. Nu vă daţi înapoi din faţa nimănui. Şi fiţi fericiţi. Faceţi ca fericirea să iasă din voi şi să meargă tot mai departe, să simtă şi ei forţa acestei energii. Nimic nu trebuie să prezinte o limită. Nimeni nu poate fi superior. Totul e acum al nostru, aşa că trebuie să ne facem simţită prezenţa. Ajunge cu camuflările şi cu identificările, fiţi unici. În acel moment poate că unii vor deschide ochii.
Posts
