Lumea nu este făcută doar din negru și alb. Există o infinitate de posibilități și de culori aflate între aceste două spectre. Într-un mod asemănător, pentru a parcurge o distanță între două puncte A și B în spațiu există un număr infinit de drumuri și posiblități. Infinitul așadar pare că a devenit un lucru obișnuit în viața noastră de zi cu zi și este aproape amuzant că deținem atâtea informații despre el când noi nici măcar nu am ieșit din proximitatea Sistemului Solar. Însă cu toate acestea, matematica, fizica și arta ne-au prezentat nenumărate aplicații și demonstrații ale infinitului, așa că nu ne putem îndoi de prezența sa.
Dar dacă infinitul există și este demonstrabil în spațiu, de ce nu ar fi valabil și în timp? Încă se lucrează la această teorie și într-o bună zi oamenii vor ajunge la concluzia că este validă. Sau poate nu, poate va fi total altă concluzie, însă acum acel rezultat nu are importanță. Să presupunem însă că teoria ar fi valabilă și infinitatea ar fi existentă și in timp, nu doar în spațiu (altfel ar însemna ca o parte a universului să fie în afara timpului – interesant). Așadar, dacă există o infinitate de moduri în care în spațiu putem ajunge din A în B, există și o infinitate de moduri în care poate fi făcută tranziția dintre un eveniment A și un eveniment B.
Asta ar însemna că între momentul în care citești acest cuvânt și acesta se poate întâmpla o infinitate de lucruri. Și da, toata lumea știe că poate suna telefonul, se poate lua curentul, câinele poate năvăli în cameră, poți să strănuți și asa mai departe. Cel mai probabil nu se întâmplă nimic special și continui să citești cuvinte. Uneori se întamplă câte o acțiune. Da, știm asta. Dar există o problemă. In spațiu, modalitățile în care putem ajunge din A în B există simultan. Chiar dacă noi alegem un anume drum, de obicei cel mai scurt sau cel mai ușor, celelate drumuri în continuare există, cat se poate de fizic.
Tradus simplu, aceasta ar echivala cu faptul că o infinitate de evenimente posibile iau ființă simultan după terminarea evenimentului A. Și după aceea există evenimentul B. Așadar, în orice miime de fracțiune de secunda există o infinitate de cazuri posibile de acțiuni pentru fiecare atom din noi. Combinații infinite între numere infinite. Cu alte cuvinte, în orice miime de fracțiune de secundă cu noi se întâmplă…totul. Fiindcă orice variațiune la cel mai adânc nivel cuantic determină o nouă dimensiune. Și pentru că există un număr infinit de posiblități, aceasta înseamnă că există un număr infinit de dimensiuni, în fiecare dintre acestea noi suntem altfel. Făcând o sumă a tuturor acestor dimenisuni, constatăm că persoana noastră are toate vârstele, toate meseriile, toate aspectele, toate locațiile, toate originile, toate gusturile, toate culorile, toate gandurile, toate deciziile. Ambele sexe. Existență și non-existență. Simultan.
Și totuși în momentul de față putem conștientiza doar câte o dimensiune simultan. Există acest mecanism închis care dă un sens existenței noastre. Deși în viață avem atâtea alegeri de făcut, nu ne putem atinge de alegerea supremă. Nu o putem conștientiza ci doar putem să o trăim, ea făcându-se automat, poate în urma unor acțiuni sau poate total aleatoriu…dacă universul are acest bizar simț al umorului. Dar aparențele înșeală. Există un loc unde se află toate aceste dimensiuni. Ele zac în sufletul fiecăruia și atât de puțini le văd. Poate nu putem încă controla ce să facem cu existența noastră materială. Dar putem în orice miime de fracțiune de secundă să explorăm sufletul nostru. Fiindcă acolo este infinitatea de dincolo de infinitate. Unde există toate posiblitățile, care însă în același timp există separat dar și converg, spre deosebire de lumea materială unde cele două se succed. Posiblități ce există separat dar și converg. Simultan. În ceea ce ești.
Posts
