Wednesday, November 01, 2006 | Filed in:
Intuneric, flori albe...Pasi ce rasuna pe ciment, al caror sunet danseaza cu celelalte zgomote difuze. Lumini ici si colo, de diferite culori, departate si rigide. Aer rece, respingator si totusi cu un farmec aparte. Si mai ales ganduri, calcule, imagini si ceata.
Alerga prin aceasta lume, o lume ca oricare alta. O lume dintre atatea altele, identica in aspect, asemanatoare in valoare si unica in miraj. Fara primejdii aparente, caci ele erau inghitite de intuneric, iar intunericul era fratele ei. "Al meu", gandea zambindu-si in sine, in timp ce incetinea ritmul. Trebuia sa fie pe acolo pe undeva, ii spusese clar ca-l va recunoaste dupa acel detaliu pe care numai el il stiau, misterul lor, baza creatie propriului univers. Va fi ceva instant, nu incapea nici un dubiu. La fel cum facuse de atatea ori in viata ei de pana atunci, tumultoasa dar nu exagerata. Era deja o obisnuinta, lucrurile veneau de la sine atata timp cat respecta principiile mecanismului. Si nu vedea vreun motiv sa nu faca asa si de asta data, avusese succes aproape tot timpul. Iar cand nu, oricum nu fusese nimic, iata-o acum facand acelasi lucru. Lumea se misca in cercuri.
Alerga prin aceasta lume, o lume ca oricare alta. O lume dintre atatea altele, identica in aspect, asemanatoare in valoare si unica in miraj. Fara primejdii aparente, caci ele erau inghitite de intuneric, iar intunericul era fratele ei. "Al meu", gandea zambindu-si in sine, in timp ce incetinea ritmul. Trebuia sa fie pe acolo pe undeva, ii spusese clar ca-l va recunoaste dupa acel detaliu pe care numai el il stiau, misterul lor, baza creatie propriului univers. Va fi ceva instant, nu incapea nici un dubiu. La fel cum facuse de atatea ori in viata ei de pana atunci, tumultoasa dar nu exagerata. Era deja o obisnuinta, lucrurile veneau de la sine atata timp cat respecta principiile mecanismului. Si nu vedea vreun motiv sa nu faca asa si de asta data, avusese succes aproape tot timpul. Iar cand nu, oricum nu fusese nimic, iata-o acum facand acelasi lucru. Lumea se misca in cercuri.
O nota ii rasuna in minte. Nu o putea recunoaste, era smechera, se pitea frumos prin spatele gandurilor, pe langa plictiseala din acea zi, strecurandu-se alaturi de emotii. Nu-i placea sa recunoasca, poate chiar le dispretuia, dar emotiile acelea existau si dadeau si ele culoare lumii. Ii cunostea insa cauza, asa ca se opri in loc si se concentra. "De undeva de acolo trebuie sa vina." Isi arata cu un gest locul unde umbra unui stalp de iluminat se intersecta cu un zid proaspat varuit ce aproape avea o stralucire spectrala. Iar asta nu-i placea, fiindca se temea de aparitii. Acelea puteau sa-i strapunga fratele intuneric si sa ajunga la ea. Atunci solutiile ce-i ramaneau se subtiau suparator de mult. Ii mai ramaneau florile, iar la asta nu ar fi vrut sa ajunga. Pentru ca dupa flori...frunzele ar fi cazut...definitiv. Tresari involuntar, poate din cauza gandului, poate din cauza unui val de racoare ce i se strecurase pe sub maneca hainei.
Ar fi vrut sa-i intoarca spatele acelei pete care se intersecta inoportun cu lumea ei si crea asa o disonanta suparatoare. Dar era imposibil, nu-l putea astepta stand cu spatele. Isi incheietura mainii la nas, un gest pe care nu-si mai amintea de unde-l deprinsese. Simti bratara veche acolo, iar asta o linisti. Creatie absoluta, puterea de a face acea pata sa vina la ea sa joace dupa muzica ei. Nu avea de ce sa o refuze, la fel ca si el. Chiar si asa, inca nu era timpul lui, asa ca putea incerca. Nu avea ce pierde.
Primele note tasnira brusc, creand ritmul melodiei, hotararea de neinfrant si maretia deosebita. Deja stia ca va fi o compozitie speciala, din felul armonios in care lumina spectrala le receptionase. Ca intotdeauna, nici pozitiv nici negativ, se incadrasera perfect, urmand a dicta de acolo mersul celorlalte. Pauza. O mica inspiratie pentru a asigura cursul urmatoarei parti. Nu era chiar cel mai potrivit aer, gatul ii zvacnise a nemultumire, dar se putea descurca. O scurta privire in lateral -el inca nu se zarea- si o seama de note pornira din nou spre tinta. Erau joase, suficiente cat sa creeze o mica vibratie, o miscare imperceptibila dar extrem de importanta pentru melodia in sine. Armonia se cree din nou, totul mergea ideal. Urmara cateva miscari alternante, aparea deja o mica intentie intru mersul general al cantecului. Nu era nici o problema, spectrul le accepta fara sa opuna rezistenta. Ii placeau, nu aveau de ce sa nu-i placa. Poate chiar incepea sa-si doreasca mai multe.
Ar fi vrut sa-i intoarca spatele acelei pete care se intersecta inoportun cu lumea ei si crea asa o disonanta suparatoare. Dar era imposibil, nu-l putea astepta stand cu spatele. Isi incheietura mainii la nas, un gest pe care nu-si mai amintea de unde-l deprinsese. Simti bratara veche acolo, iar asta o linisti. Creatie absoluta, puterea de a face acea pata sa vina la ea sa joace dupa muzica ei. Nu avea de ce sa o refuze, la fel ca si el. Chiar si asa, inca nu era timpul lui, asa ca putea incerca. Nu avea ce pierde.
Primele note tasnira brusc, creand ritmul melodiei, hotararea de neinfrant si maretia deosebita. Deja stia ca va fi o compozitie speciala, din felul armonios in care lumina spectrala le receptionase. Ca intotdeauna, nici pozitiv nici negativ, se incadrasera perfect, urmand a dicta de acolo mersul celorlalte. Pauza. O mica inspiratie pentru a asigura cursul urmatoarei parti. Nu era chiar cel mai potrivit aer, gatul ii zvacnise a nemultumire, dar se putea descurca. O scurta privire in lateral -el inca nu se zarea- si o seama de note pornira din nou spre tinta. Erau joase, suficiente cat sa creeze o mica vibratie, o miscare imperceptibila dar extrem de importanta pentru melodia in sine. Armonia se cree din nou, totul mergea ideal. Urmara cateva miscari alternante, aparea deja o mica intentie intru mersul general al cantecului. Nu era nici o problema, spectrul le accepta fara sa opuna rezistenta. Ii placeau, nu aveau de ce sa nu-i placa. Poate chiar incepea sa-si doreasca mai multe.
This entry was posted on 1:02 AM
You can follow any responses to this entry through
the RSS 2.0 feed.
You can leave a response,
or trackback from your own site.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Posts
1 comments:
un exercitiu de altfel reusit :) mi-a placut scurta lectura, totusi cam greu de patruns sensul.
Post a Comment