Timp si Suflet

   Daca niste oameni emit o idee pozitiva, dar o fac cu aroganta, mai este o fapta buna? Daca alti oameni se opun acelei idei pozitive, dar numai datorita arogantei primilor, mai este un pacat?
   Se spune ca o fapta a unui om este judecata nu doar dupa ea insasi, ci si dupa efectele ei in timp. Atunci ce mai e sigur in lumea asta? Daca ajutam pe cineva si el va omori sute?  Daca printr-o minciuna sau o crima se evita un razboi mondial?
   Repet ideea pe care am scris-o undeva pe la ora de filosofie. Mi se pare ca universul e o ordine in esenta careia se afla haosul. Lucrurile care ne definesc, lucrurile care ne formeaza, lucrurile pe care le descoperim au fost ele oare rezultatul unor certitudini? In experienta mea, nu. De fiecare data a contat momentul, instinctul, in spatiul a cateva fractiuni de secunde. Unii ar spune ca ratiunea se poate manifesta si in intervale temporale foarte mici, din cauza capacitatilor creierului necunoscute noua insusi. Dar eu n-as spune asta, deoarece consider ca activitatea cerebrala nu se reduce doar la ratiune, la fel cum nu sunt de acord ca lumea este doar ceea ce putem vedea sau deduce printr-un sistem rational.
   Asadar, exista un anume sentiment de "la intamplare" in momentele importante ale vietii cand luam o decizie care schimba ceva in noi. Alteori, dimpotriva, avem parte de o potrivire ideala a lucrurilor, coincidente desavarsite cu un efect pozitiv sau negativ. Cu o atentie sportia, astfel de lucruri se observa aproape de fiecare data.
   Si chiar asa...paradoxul suprem: putem explica lumea in care traim, dar nu ne putem explica pe noi insine.