Timp si Suflet

    Privesc la ninsoarea frumoasa de afara. Iarna e anotimpul meu preferat. Nu stiu ce se poate compara cu dansul fulgilor, mai ales noaptea cand lumina lampioanelor de pe strazi se reflecta in ei si cerul devine portocaliu, zici ca e un vesnic apus ori rasarit de soare.
    Dar privindu-i si incercand sa-i inteleg, primul cuvant care-mi vine in minte e haos. Toti acei fulgi vin in cel mai pur haos. Insa de la nivelul nostru se vede ca si ordine. Ninsoarea intr-un fel pare ordonata, fiecare fulg pare a-si pastra distanta, da o impresie liniara. Dar daca te uiti mai atent si mai cu bucurie vezi cum fiecare are drumul lui si se poticneste la tot pasul de ceilalti, si se rasuceste, si isi schimba directia si viteza, pentru ca apoi sa aterizeze te miri pe unde, inainte ca multi altii sa navaleasca in acelasi punct.
   Dar mai interesant, rezultatul acestui haos este ceva unitar: stratul de zapada...