Timp si Suflet

    Astazi am ascultat cateva compozitii de J.S. Bach, luand o mica pauza de la rockul cel de toate zilele. Si in timp ce armoniile muzicii clasice se desfasurau maiestuos, iar eu imi imaginam in joaca instrumentele si felul in care canta, mi-au venit cateva reflectii despre lume, laolalta cu vorbele unui anume Uli John Roth auzite cu ceva timp in urma.
    Se spunea ca lumea isi gaseste o reprezentare in muzica, iar omul spiritual este construit asemeni muzicii. Sufletul sau intr-adevar pare a contine laolalta armonie, schimbari de ritm, violenta, intensitate, calm, dominare sau dispersare. Si omul are, la fel ca si muzica, un tempo, un interval mai rapid sau mai lent la care aceste elemente si multe altele se succed sau dimpotriva se intercaleaza. Omul poate fi un maret haos sau o de constanta deplina. Si bineinteles, poate avea o multitudine de scopuri, iar pentru acestea ia forma diferitelor imagini ale lumii. Pentru ca atunci cand un element domina, muzica este analizata si denumita in jurul acelui element. La fel si cu oamenii.
    Ma gandesc insa ca aceste lucruri sunt elemente ale lumii, laolalta cu cel fizic. Acesta din urma pare predominant si, dupa cum am spus mai sus, lumea este asemuita cu el. As fi curios daca ar fi sa se mearga pe strada si sa fie oamenii intrebati ce este lumea, care ar fi raspunsurile. Eu cred ca majoritatea ar zice pamantul pe care traim, Terra, Universul sau creatia vreunei divinitati. Altii, mai putini probabil, ar spune oamenii care traiesc aici. Si cei mai putini ar aminti poate si de trasaturile spirituale ale omului. Dar eu ma intreb daca aceasta parte fizica este intr-adevar esenta ei.
    Oare fizicul nu exista oriunde in Univers, chiar si unde nu exista viata? Si atunci, poate el defini o lume, daca ea nu inseamna viata? In plus, regulile fizice sunt limitate, exista nenumarate controverse si enigme care arata ca tot ceea ce stim se aplica in cel mai bun caz in limitele Pamantului nostru. Pe cand o lume, este ceva cu limite mult mai largi, aproape incomprehensibile mintii umane. Dar nu si spiritului; acolo nu mai sunt limite, ci legaturi. Pentru a crea ceva, trebuie sa faci o legatura cu o parte a Universului, sa preiei si sa oferi ceva, sa devii una cu acel lucru sau stare. Astfel, capacitatile spirituale par a merge mult mai departe, chiar daca la un moment dat si ele vor deveni un lucru minor...
    E greu de concluzionat, fiindca aici a fost mai mult un zbor printre ganduri si nu vreo afirmatie. Asa ca tot ceea ce e mai sus e o tema de gandit si meditat...tot mai departe...