Timp si Suflet

   Difera in vreun fel tinerii mitocani de adultii cu aceeasi "titulatura"? Aparent, nu prea.La amandoi apare aceeasi aroganta, aceeasi impresie de "buricul pamantului" si "adevar absolut". Apare acelasi comportament indiferent, de multe ori ostentativ si chiar violent. Recunosti un mitocan dupa modul negativ strident in care se comporta, fie ca e tanar sau adult. Si totusi, apare o diferenta majora.
   Aceasta se manifesta in modul cum apare mitocania la tineri si adulti. Daca la ultimii apare in mare masura din cauza sictirismului fata de viata, a educatiei comuniste si a unei indiferente acute, la tineri constatarile mele sunt altele. Mitocanii tineri pot fi impartiti in doua categorii. O data sunt cei care au deja infipta in personalitate aceasta trasatura. Din nou, din cauza lipsei de educatie in familie, a copilariei nereusite sau a mediului in care au trait. Nimic neobisnuit, s-ar zice, si la fel ca la adulti. Dar aspectul care face diferenta e ca tineri mitocani in majoritate au si o carisma deosebita. Datorita stridentei lor, ei sunt perceputi de cei mai sfiosi din fire ca niste adevarate exemple. Si evident, sociabilitatea le va spune sa se dea bine cu acei oameni si sa intre in grupul lor.
   Mai departe, este doar o chestiune de timp pana sa preia si ei intocmai cele mai negative aspecte de la "mitocanul sef", pe care ei insa le considera aducatoare de succes in viata. La un moment dat confunda chiar stridenta negativa cu o manifestare a vietii. Acele persoane spun despre centrul grupului ca este cineva care stie sa traiasca. Care stie sa se distreze. Este cineva fata de care nu pot avea decat respect si admiratie. Astfel de atitudini evident ca-i dau aplomb acelui lider, el devenind adesea si mai mitocan decat era. O face voit? Nu, ci doar face lucrurile pentru care e apreciat de ceilalti, deoarece la el in general sociabilitatea si carisma sunt predominante si vitale.
   In acest punct ar trebui facuta o diferenta. Comportamentul strident si smecheresc al liderilor de grup in fapt este o mitocanie doar pentru cei obisnuiti cu un pozitiv absolut, pentru cei pudici si cei care nu prea mai au contact cu lumea. In fapt, toti apreciem o gluma perversa, ne vine sa ne exprimam zgomotos, calcam in picioare parerile altora daca-i simtit mai slabi si ne folosim de diferite metode mai putin ortodoxe ca sa creem distractie cu cei din jur. Asadar, mitocania aceasta a devenit un aspect al personalitatii noastre. Si de multe ori, lucrurile negative nu sunt facute cu intentie rea, ci mai degraba cu naivitate.
   Unde se afla atunci, adevarata mitocanie? Aici imi voi exprima un punct de vedere personal. Dupa mine, adevarata mitocanie sta in lipsa de personalitate care o vad tot mai des manifestata in astfel de grupuri. Am ajuns sa vad cum intr-un grup liderul sau liderii au o parere despre absolut orice si imediat este preluata de cei cu mai putina importanta in acea adunare. Este preluata absolut si spusa mai departe cu o aroganta deosebita, deoarece, vezi Doamne, vine de la cineva care stie cum sta treaba. Care stie sa traiasca. Insa apoi aceeasi persoana poate ajunge in alt grup si poate enunta cu aceeasi aroganta o parere opusa cu prima, doar pentru ca liderul era mai carismatic decat primul si l-a convins. Scoate acea persoana din grup si nu va mai avea nici o parere. Si nu vorbesc ca ii va fi rusine sa o exprime sau ca o va tine pentru el insusi. Pur si simplu nu va fi capabila sa emita ceva personal. Va scoate doar variatiuni ale parerilor grupurilor in care a fost. Mai mult decat atat, aceste persoane nu isi permit sa viseze mai departe de viziunea generala a grupului din care fac parte. Preiau drumul si conceptele oferite de cei puternici, dar le asimilieaza cu o putere teribila si apoi le prezinta ca si cum ar fi in ei din cele mai vechi timpuri. Iar in final, desigur, apare indiferenta. Indiferenta fata de ceilalti, care nu se manifesta ca grupul sau. Aceia sunt pe langa, uitati de Dumnezeu, nu stiu sa traiasca.
   Asadar, mitocania adevarata nu sta in comportamentul strident si negativ. Nu liderul este mitocanul. Mitocanul este acela care se ia dupa toti si uita cine este el de fapt. Mai mult decat atat, refuza sa se gandeasca la asta. Refuza sa caute mai mult. Refuza alte definitii. Totul e de-a gata, atat de simplu si firesc. Natural. Refuza sa mai inteleaga. Refuza sa traiasca...