Sol


Numele unui astru și al unei note muzicale. Într-un acordaj normal al unei chitări Sol apare ca și una din corzile deschise. Dar dacă producem aceeași notă Sol pe o altă coardă, cea inițială va începe să cânte de la sine, datorită unui fenomen numit vibrație în simpatie. Să ne imaginăm acum inversul acestui fenomen. Sol deschis vibrează neîncetat, iar celelalte corzi produc note la întâmplare. Când și când, apare o altă notă Sol și în acel moment întreg sistemul rezonează, cele două completându-se perfect.


Așa se întâmplă și cu iubirea. Ea este o energie ce vibrează constant, la o frecvență și într-o dimensiune dincolo de conștientul nostru. Există în permanență și nu are început sau sfârșit, fiind atemporală. Cu toate acestea, ea nu se află dincolo de atingerea noastră. Fiecare gest al nostru, fiecare emoție, fiecare gând...toate pot fi transpuse în vibrații la nivel cuantic. În momentul când suma frecvențelor acestora corespunde cu valoarea la care rezonează iubirea (sau un multiplu întreg) ne armonizăm cu sentimentul și îi simțim prezența.


De aceea putem iubi fără ca sentimentul să ne fie împărtășit. Aici se nasc iubirile imposibile, speranțele nebunești și zorii dimineții. Aici e raționalul celor ce iubesc, în viziunea altora, lipsit de rațiune. Nu sunt minciuni toate aceste stări, ba chiar au aceeași origine ca și o relație ce funcționează de la începuturile timpului. Nimeni nu-ți poate lua și nimeni nu-ți poate da iubire. Ceea ce ești, ceea ce faci, ceea ce oferi, acestea sunt lucrurile care te conduc către înțelegerea sentimentului.


Totodată însă, iubirea este universală. Chiar dacă noi alegem un partener, nu este decât o simplă dedicație, niciodată melodia înseși. O relație, o alegere – sunt un amalgam de note și motive în jurul unei rezonanțe centrale. Și poate că uneori ni se pare că muzica pe care am obținut-o într-un anumit moment este perfectă, iar dacă notele se vor destrăma, sunetul va dispărea definitiv. Nu vor mai exista asemenea sentimente, asemenea zâmbete, asemenea experiențe, asemenea clipe pierdute în extazul simțurilor. Și într-adevăr, fiecare compoziție este unică. Dar progresul nu poate fi oprit. Rezonanța centrală va continua să existe și totul poate renaște. Identic și diferit în același timp, dincolo de orice bariere conceptuale.


Iubirea este infinită, iar infinitul trebuie tratat ca atare. Așa cum unele motive melodice declanșează de la sine altele, la fel și nenumărate dedicații ale iubirii pot exista în același timp și pot crea noi și nenumărate posibilități. Iubirea de natură, iubirea de frumos, iubirea de liniște, iubirea de claritate, iubirea de siguranță, iubirea de a face ceva plăcut. Iubirea de cunoaștere, de explorare și de inovație. Iubirea de creație. Exemplele pot continua la nesfârșit, dar dacă vei ajunge să înțelegi cum ele nu sunt separate și nici mai prejos ci interacționează și împart aceeași esențp cu iubirea pentru un om, ei bine atunci zările se vor descoperi. Și vei vedea existența pe care o ai în jur. O vei simți radiind și-ți va părea rău ca nu ai ținut cont de ea până acum. Dar te va aștepta, va fi acolo pentru tine. Întotdeauna.


Links