Probleme citadine

   Orasul asta, Brasov, are de la o vreme o problema foarte mare. Ca in fiecare oras de pe planeta asta, exista datornici la intretinere. Si nu stiu daca aici este cea mai mare concentratie de astfel de specimene pe metru patrat, dar cineva a avut o idee stralucita: decat sa piarda vremea cu ruperi de contracte (in fericitele cazuri in care acestea exista) si debranseri, mai bine sa opreasca apa calda la toata lumea. Nu stiu cum poate gandi cineva ca prin asta ii va "stimula" pe rau-platnici. Ba dimpotriva, cred ca nici ceilalti nu voi mai plati. Si uite asa, pentru ca eu nu am centrala de apartament, stau frumos si fac vizite cand am nevoie de un dus. Evul Mediu nu e prea departe...

PS: probabil ca aceeasi minte luminata va trage concluzia sa nu dea drumu la caldura, pe acelasi principiu. O sa fie distractie mare la iarna.

Tiamat

    Si am mai fost la un concert...Si acesta s-a ridicat la nivelul asteptarilor. Stai, eu nu imi fac asteptari, tocmai ca sa evit dezamagirile (in majoritatea cazurilor cel putin). Ma rog, esentialul e ca a fost un show pe cinste. A meritat sa merg prin ploaie si prin frig pana acolo. A meritat sa stau in fata unui geam, privind la organizatori cum se foiau (Nebelhexa arata chiar bine...). A meritat apoi sa astept momentul recitalului stand destul de incomod si urmarind prestatiile a doua trupe bunicele, insa una total neprofesionista (desi poate au avut motive pentru asta) iar alta plina de nerv dar nu prea originala. A meritat sa indur durerea acuta din picioare si fumul de tigara. A meritat mai apoi, in timpul punctului culminant al spectacolului sa fac fata hoardei care se impingea si urla si vuia. Si mai ales, a meritat asteptarea trenului spre casa, asteptare lenta, rece dar mai putin ciudata ca ultima oara cand am facut acelasi lucru.
    Tiamat au fost la inaltimea renumelui. Melodii foarte bine executate, un playlist bine ales, desi comun, si o prezenta scenica fenomenala. Nu se vedea pic de crispare pe fata lor si au dat totul pe scena. Cuvintele nu pot descrie senzatia de acolo. Este unica...

Vointa...

    Nu stiu daca am ceva deosebit de spus la ora asta, dar am o senzatie ca daca nu voi scrie azi si acest loc se va risipi in inconstient, precum alte incercari de jurnal ale mele.
    Ma mai desparte doar un somn bun pana la un nou inceput, care imi arunca in acelasi timp si o speranta deosebita, dar si o frica intensa. Niciodata poate nu am fost mai nesigur si in acelasi timp mai cu atata speranta (sau incapatanare?). Nu pot da o explicatie fata de lucrul acesta, este probabil tot un instinct si diferenta intre instinct si logica este foarte mare (asta ar fi o alta tema interesanta de discutat). Cert e ca va trebui sa-mi pastrez, in vreun fel sau altul, sanitatea. Mai mult decat atat, nu stiu ce se mai poate spune.

Un inceput...

       O alta experienta o incerc acum. Nu au relevanta motivele, oricum motivul insasi este o chestiune care e de discutat in detaliu. Ce va fi cu acest blog? Nu se stie. Poate voi pune linkuri la diverse lucruri interesante, poate imagini, poate vor aparea diverse ganduri si filosofii. Sau poate va muri pur si simplu. Ramane de vazut.
       Nu sunt reguli aici. Daca cineva are ceva de spus, poate sa o faca liber. Si daca nu are si totusi o face, nu e nici o problema. Oricum pentru el o face. E chiar interesant. De asemenea, nu va exista o tema anume. Cat despre aspectul grafic, poate la un moment dat se va schimba, deocamdata am luat un template care e interesant.
       Timpul merge inainte, viata nu neaparat.


Links