Timp si Suflet

Ironia sorţii face însă ca oamenii să poată trăi şi fără lucrul special din interiorul lor, aşa că nimeni nu percepe prea uşor acest pericol. Nu există vreun anume sistem de alarmă care să te atenţioneze atunci când îţi pierzi sufletul (sau sensibilitatea raţiunii). Nu este ca şi atunci când eşti pe cale să fi lipsit de o parte fizică. În fapt, totul este atât de subtil încât mulţi încă şi contestă existenţa părţii interioare. Iar apoi mulţi dintre cei ce cred orbeşte se năpustesc asupra celorlalţi să-i judece şi spun că au pierdut definitiv acel element.

Adevărul însă este mult mai dificil de aflat. Din câte se pare, prezenţa sau lipsa părţii interioare nu ţine de credinţa individului în aceasta. Ea se vede în diferite situaţii, în funcţie de reacţiile omului ce trece prin acestea. Nu de puţine ori, însă, situaţiile cele mai elocvente sunt excepţionale iar individul trebuie să treacă singur prin ele. Astfel, este foarte greu să emitem o judecată asupra părţii interioare a unei persoane atunci când noi nu ne aflăm permanent în preajma ei.

S-ar părea că ne aflăm acum într-un punct mort. Am pus problema părţii interioare, însă totodată am ajuns la concluzia că existenţa ei în fiecare dintre noi este aproape imposibil de confirmat, în lipsa unei observaţii profunde. Cum putem ştii aşadar că ea începe să dispară (din cei în care totuşi mai există) şi cum putem schimba acest lucru? Din fericire, există un indiciu important ce ne ajută în această misiune: starea colectivă. Studiind masele de oameni şi observând comportamentul lor obţinem nişte date foarte importante. Iar pentru a le ilustra utilitatea, putem să le corelăm cu un exemplu concret: istoria.

Sensibilitatea raţiunii (sau sufletul) este catalizatorul progresului. Pentru că oricât de multă gândire ar exista şi oricâte planuri şi mecanisme s-ar da în funcţiune, există anumite bariere ce nu pot fi trecute decât printr-un gest (sau eveniment) extraordinar. Marile dscoperiri ce au generat progrese în aproape toate domeniile (de la artă la ştiinţe abstracte şi industrie) au venit în urma unor aşa numie “sclipiri de geniu” ale unora şi altora…oameni care au avut puterea să meargă mai departe, sfidând de multe ori regulile şi posibilităţile perioadei în care se aflau.

Privind istoria în retrospectivă, se observa clar cum au existat perioade în care au predominat progresele în felurite domenii, dar şi perioade în care totul a stagnat. Avem astfel o dovadă consistentă a modului în care fluctuează proporţia oamenilor ce ţin cont de partea internă. Atunci când proporţia era mai mare, arta, ştiinţa şi bunătatea între persoane prosperau. În momentul când aceasta scădea semnificativ urmau perioade neclare, instabilitate şi nu de puţine ori războaie şi distrugeri materiale.

Revenind în timpul prezent, dacă facem o analiză a vremurilor actuale, este evident că asupra majorităţii oamenilor planează o anumită stare de confuzie. Progresele devin tot mai firave şi nu mai justifică riscurile ce sunt asumate. Tensiunea creşte. Oamenii nu se mai privesc relaxat şi prieteneşte unii pe alţii ci plini de îndârjire şi dispreţ. Greutăţile vieţii şi lupta pentru supravieţuire au existat dintotdeauna, aşa că ar fi prea uşor să aruncăm vina pe acestea. Adevăratul motiv este dezintegrarea sufletului.